Părinților Sinodului le-a ajuns cuțitul la os

Cardinalul Lorenzo Baldisseri

Cardinalul Lorenzo Baldisseri

De pe Rorate caeli, un raport proaspăt sosit de la Roma despre protestul episcopilor împotriva manipulării Sinodului:

Reacția împotriva Sinodului manipulat al lui Francisc – secvențe dintr-o Romă căreia nu-i vine să-și creadă ochilor, după 18 luni sub semnul fricii și presiunii

– O sursă din Roma –

“Sentimentul general este unul de enormă ușurare”, declară un profesor de la o universitate pontificală. “Joi, pe la ora amiezii, Ioan Paul II a făcut un miracol la Sinod.”

Aceasta a fost ora la care a început revolta împotriva omului pe care Francisc l-a ales cu grijă – a primului cardinal creat de el, Lorenzo Baldisseri – lăudat din greu de Bergoglio pentru inestimabilele lui servicii de dinainte și din timpul Conclavului din 2013 – om ales cu mai bine de un an înainte de începerea Sinodului pentru a orchestra ambele reuniuni, din 2014 și 2015, astfel încât ele să ajungă, fără disensiuni, la rezultatele dorite de Papă. Aceasta a fost o sarcină dificilă, căreia Baldisseri i s-a dedicat cu asiduitate, sarcină al cărei aspect esențial a fost operațiunea mediatică. Atâta vreme cât lucrările Sinodului s-au desfășurat în secret, operațiunea mediatică s-a derulat cu pași rapizi de faits acomplis, imposibil de oprit de vreo forță, astfel încât rezultatul să fie un relatio [raport – n.t.] final, care să rezulte într-o aclamație uriașă a Papei Francisc din partea episcopilor lumii, aclamație ca una adresată unui guru, unui lider glorios al cărui control asupra evenimentelor nu poate fi nici negat, și nici împiedicat.

În această serie de faits accomplis, relatio pe marginea primei săptămâni [a lucrărilor], scris de Arhiepiscopul Bruno Forte încă înainte de Sinod, ar fi urmat să fie un pas uluitor: iar aici, la Roma, toată lumea știe că Francisc a avut cunoștință [de conținutul raportului], l-a citit și a aprobat publicarea lui. În acest pontificat cum nu se poate mai personalist și egocentric, nimic de o asemenea anvergură nu se întâmplă fără cunoștința directă a Papei. Surpinzător, deși nu ar fi trebuit să fie, a fost faptul că, în ciuda presiunii intense, majoritatea a decis că este mai degrabă Wojtyliană decât Bergogliană.

Am vorbit în aceste zile cu un număr enorm de prelați, în marea lor majoritate Părinți ai Sinodului. Ei sunt cu toții furioși și indignați de Francisc. Președintele Conferinței Episcopale dintr-o mare țară africană l-a numit, în fața mea, un “agent al tulburării”. Cuvântul potrivit să descrie atmosfera generală care domnește în Curia și în Sinod, după 18 luni de guvernare impusă prin frică și persecuție, este unul pe care l-am auzit în repetate rânduri în ultima săptămână: “esasperazione” (“exasperare”). Experiențele secolului trecut arată că o guvernare prin frică și manipulare nu poate continua multă vreme fără [să provoace] rebeliune, și aceasta a fost ceea ce a erupt joi. A fost ca și cum ar fi explodat o cuktă, după ce a fiert vreme de 18 luni.

Sinodul a eșuat, deoarece țelurile lui au fost zădărnicite de această explozie de anxietate [pusă] sub presiune, și aceasta este ceea ce face din “Sinodul Extraordinar” ceva cu adevărat extraordinar! Protestul Părinților Sinodului din 16 octombrie îndreptat împotriva lui Baldisseri este un lucru nemaiauzit în ultimii 50 de ani, iar tăcerea mass mediei mainstream în această privință este uimitoare, dată fiind enormitatea celor întâmplate. Mass media mainstream italiană a fost prinsă pe picior total greșit, aceasta încercând, încă de sâmbătă, să salveze prestigiul Papei Bergoglio, transferând responsabilitatea eșecului asupra colaboratorilor lui, inclusiv asupra lui Baldisseri, deși toată lumea știe că aceștia nu sunt altceva decât agenți credincioși și de neclintit ai puternicei lui voințe.

Între timp, prestigiul Cardinalului Kasper a atins cel mai scăzut nivel posibil; liderii revoltei sunt considerați eroi.

Oricum, Sinodul din 2014 reprezintă doar un pas pe un drum pe care Francisc și aliații lui fac multe greșeli, dintre care multe se datorează orgoliului lor fără margini, în timp ce iese acum la lumină o rezistență neașteptată – rezistență minimalizată de presa mainstream din lumea întreagă.

Dar oare cum va arăta textul final al Sinodului? Probabil destul de rău, deși nu atât de rău ca acela care a fost deja redactat și la care ne așteptam. Optimismul “progresiviștilor” este la pământ, iar textul final al Sinodului este acum o problemă secundară [pentru ei]: ceea ce contează este bătălia care va avea loc începând de acum și până la următoarea reuniune, din 2015. Francisc nu va ignora cele întâmplate, iar asupra lui Baldisseri este exercitată, de sus, o presiune enormă de a manipula reuniunea din 2015 în așa fel încât aceasta să nu poată fi zădărnicită de un nou miracol al lui Ioan Paul II.

  • Să sperăm că oamenii încep să vadă adevărata faţă a lui Bergoglio, până nu este prea târziu.

  • Sancta Maria, Mater Dei, ora pro nobis!

  • Kali

    Trebuie sa ne rugam ca niciodata pentru ca Bergolio si acolitii sai sa nu distruga ce a mai ramas din Biserica.

    • Avem garanția absolută că Biserica nu va putea fi niciodată distrusă în întregime și că ea va triumfa în final – “et portae inferi non praevalebunt adversus eam”. Dar asta nu exclude posibilitatea apostaziei în masă, cu consecințele ei tragice pentru indivizii în cauză …

  • nic

    Solutia este rugaciunea si sa luam Sfanta Sciptura in mana aceea veche nu asta tradusa recent stim ca a fost tradus cu un scop bine determinat.

  • Quis ut Devs

    Se va ajunge pana iin punctul in care or sa vina peste noi in case? Sa ne caute de Biblii? Cruci, Rozarii? Curtea de ‘justitie europeana, interzice, simboluriile religioase la servici!
    Este inceputul? The Beginning of Sorrows

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers:

%d bloggers like this: