Profețiile Fericitei Anna Katharina Emmerich

BlAnnaKatharinaEmmerich

Fericita Anna Katharina Emmerich (1774–1824), călugăriță augustiniană, mistică, stigmatistă – beatificată de Sf. Ioan Paul II în 2000 – este binecunoscută în lumea catolică apuseană pentru viziunile ei despre viața Mântuitorului și cea a Sfintei Fecioare Maria.

Poetul Klemens Brentano a fost cel care a transcris și primul care a publicat viziunile Fericitei Anna Katharina: “Patima dureroasă a Domnului nostru Isus Cristos conform meditațiilor Annei Katharina Emmerich” (1833) și “Viața Sfintei Fecioare Maria” (1852).

Pornind de la transcrierile lui Brentano, Părintele redemptorist Carl Schmöger publică lucrarea “Viața Domnului nostru” (trei volume, 1858–1880), precum și biografia Fericitei Anna Katharina Emmerich (2 volume, 1867–1870).

În numărul Le Monde din 15 aprilie 1860, Dom Prosper Guéranger – cel căruia i se datorează restaurarea vieții monastice din Franța post-revoluționară – vorbește despre viziunile Fericitei Anna Katharina în termenii cei mai laudativi cu putință.

Reproducem mai jos câteva fragmente extrase din lucrarea Părintelui Schmöger, “Viața Annei Katharina Emmerich”:

Am văzut Biserica Sfântul Petru și un mare număr de oameni lucrând la demolarea ei. În același timp, i-am văzut și pe alții, care lucrau la repararea ei. Distrugătorii îndepărtau bucăți mari; aceștia erau, în marea lor majoritate, sectari și apostați. Munca lor de distrugere părea să urmeze anumite ordine și reguli. Am observat cu groază că printre ei se numărau și preoți catolici. L-am văzut pe Papă rugându-se, înconjurat de falși prieteni, care făceau adesea contrariul a ceea ce li se poruncea.

Biserica este în mare pericol. Trebuie să ne rugăm ca Papa să nu părăsească Roma; nenumărate rele s-ar întâmpla dacă Papa ar părăsi Roma. Ei îi cer acum ceva. Doctrina protestantă și cea a grecilor schismatici urmează să se răspândească peste tot. Văd acum cum în acest loc (Roma), Biserica este subminată cu atâta iscusință, încât de-abia mai rămân vreo sută de preoți care să nu fie înșelați. Toți s-au pus în slujba distrugerii, până și clerul. Un mare dezastru este iminent.

Lungile procesiuni ale episcopilor se numără printre cele mai stranii lucruri pe care le-am văzut. Gândurile și vorbele lor mi-au fost aduse la cunoștință prin intermediul unor imagini care le ieșeau din gură. Metehnele lor în ceea ce privește religia erau vizibile ca diformități exterioare … Am văzut ceea ce cred că erau aproape toți episcopii lumii, însă doar puțini dintre ei erau sănătoși. L-am văzut și pe Sfântul Părinte – temător de Dumnezeu și evlavios. Nimic nelalocul lui în aspectul lui exterior, însă era slăbit de vârsta înaintată și foarte suferind. Capul i se bălăngănea dintr-o parte într-alta și îi cădea pe piept, ca și cum ar fi adormit … Apoi am văzut că tot ceea ce avea de-a face cu protestantismul ajunsese să domine, iar religia catolică căzu într-o decadență completă. Majoritatea preoților fură ademeniți de cunoștințele sclipitoare, dar false, ale unor tineri profesori de școală, contribuind cu toții la munca de distrugere. În acele zile, Credința va decădea foarte mult și va fi păstrată doar în câteva locuri, în câteva colibe și în câteva familii pe care Dumnezeu le-a ferit de dezastre și războaie.

Văd mulți clerici excomunicați cărora se pare că nu le pasă și nici nu par a fi conștienți [de ceea ce se întâmplă]. Sunt excomunicați (ipso facto), ori de câte ori cooperează la acțiuni, intră în asociații și adoptă opinii asupra cărora au fost pronunțate anateme. Prin aceasta se vede că Dumnezeu ratifică decretele, ordinele și interdicțiile promulgate de către Capul Bisericii, și că le menține în vigoare, cu toate că oamenii le ignoră, le resping, sau le iau în derâdere.

Am văzut și relațiile dintre cei doi Papi … am văzut consecințele atât de teribile ale acestei false biserici. Am văzut-o crescând în mărime; la Roma veneau tot soiul de eretici. Clerul local ajunse să fie căldicel, și am văzut o mare întunecime … Am avut încă o viziune despre marea tribulație. Îmi pare că membrilor clerului li s-a cerut să facă o concesie, pe care nu o puteau face. Am văzut mulți preoți mai bătrâni, mai ales pe unul, care plângea cu amar. Câțiva preoți mai tineri plângeau și ei. Însă alții, printre care și cei căldicei, făcură imediat tot ceea ce li se ceruse. Era ca și cum oamenii se separau în două tabere.

Am văzut cum mulți pastori se lăsară seduși de idei periculoase pentru Biserică. Aceștia construiau o Biserică mare, stranie și extravagantă. Toți trebuiau primiți în ea, pentru a fi uniți și a se bucura de drepturi egale: evanghelici, catolici, secte de toate felurile. Așa urma să arate noua Biserică … Însă Dumnezeu avea alte planuri … Am văzut din nou acea biserică nouă și ciudată, pe care încercau să o construiască. Nu avea nimic sfânt în ea … Oamenii frământau pâine în cripta de la subsolul ei … dar ea nu dospea, și nici nu primeau Trupul Domnului nostru, ci doar pâine. Cei care căzuseră în eroare, dar nu din vina lor, și care tânjeau cu evlavie și ardoare după Trupul lui Isus, primeau consolări spirituale, dar nu prin împărtășania lor. … Am văzut lucruri deplorabile: jucau jocuri de noroc, beau și vorbeau în biserică; de asemenea, le făceau curte femeilor. Se comiteau acolo tot felul de abominații. Preoții permiteau orice și celebrau Sfânta Liturghie cu multă lipsă de respect. Am văzut că o mică parte dintre ei își păstraseră încă sfințenia.

%d bloggers like this: