Profețiile Fericitei Anna Katharina Emmerich

BlAnnaKatharinaEmmerich

Fericita Anna Katharina Emmerich (1774–1824), călugăriță augustiniană, mistică, stigmatistă – beatificată de Sf. Ioan Paul II în 2000 – este binecunoscută în lumea catolică apuseană pentru viziunile ei despre viața Mântuitorului și cea a Sfintei Fecioare Maria.

Poetul Klemens Brentano a fost cel care a transcris și primul care a publicat viziunile Fericitei Anna Katharina: “Patima dureroasă a Domnului nostru Isus Cristos conform meditațiilor Annei Katharina Emmerich” (1833) și “Viața Sfintei Fecioare Maria” (1852).

Pornind de la transcrierile lui Brentano, Părintele redemptorist Carl Schmöger publică lucrarea “Viața Domnului nostru” (trei volume, 1858–1880), precum și biografia Fericitei Anna Katharina Emmerich (2 volume, 1867–1870).

În numărul Le Monde din 15 aprilie 1860, Dom Prosper Guéranger – cel căruia i se datorează restaurarea vieții monastice din Franța post-revoluționară – vorbește despre viziunile Fericitei Anna Katharina în termenii cei mai laudativi cu putință.

Reproducem mai jos câteva fragmente extrase din lucrarea Părintelui Schmöger, “Viața Annei Katharina Emmerich”:

Am văzut Biserica Sfântul Petru și un mare număr de oameni lucrând la demolarea ei. În același timp, i-am văzut și pe alții, care lucrau la repararea ei. Distrugătorii îndepărtau bucăți mari; aceștia erau, în marea lor majoritate, sectari și apostați. Munca lor de distrugere părea să urmeze anumite ordine și reguli. Am observat cu groază că printre ei se numărau și preoți catolici. L-am văzut pe Papă rugându-se, înconjurat de falși prieteni, care făceau adesea contrariul a ceea ce li se poruncea.

Biserica este în mare pericol. Trebuie să ne rugăm ca Papa să nu părăsească Roma; nenumărate rele s-ar întâmpla dacă Papa ar părăsi Roma. Ei îi cer acum ceva. Doctrina protestantă și cea a grecilor schismatici urmează să se răspândească peste tot. Văd acum cum în acest loc (Roma), Biserica este subminată cu atâta iscusință, încât de-abia mai rămân vreo sută de preoți care să nu fie înșelați. Toți s-au pus în slujba distrugerii, până și clerul. Un mare dezastru este iminent.

Lungile procesiuni ale episcopilor se numără printre cele mai stranii lucruri pe care le-am văzut. Gândurile și vorbele lor mi-au fost aduse la cunoștință prin intermediul unor imagini care le ieșeau din gură. Metehnele lor în ceea ce privește religia erau vizibile ca diformități exterioare … Am văzut ceea ce cred că erau aproape toți episcopii lumii, însă doar puțini dintre ei erau sănătoși. L-am văzut și pe Sfântul Părinte – temător de Dumnezeu și evlavios. Nimic nelalocul lui în aspectul lui exterior, însă era slăbit de vârsta înaintată și foarte suferind. Capul i se bălăngănea dintr-o parte într-alta și îi cădea pe piept, ca și cum ar fi adormit … Apoi am văzut că tot ceea ce avea de-a face cu protestantismul ajunsese să domine, iar religia catolică căzu într-o decadență completă. Majoritatea preoților fură ademeniți de cunoștințele sclipitoare, dar false, ale unor tineri profesori de școală, contribuind cu toții la munca de distrugere. În acele zile, Credința va decădea foarte mult și va fi păstrată doar în câteva locuri, în câteva colibe și în câteva familii pe care Dumnezeu le-a ferit de dezastre și războaie.

Văd mulți clerici excomunicați cărora se pare că nu le pasă și nici nu par a fi conștienți [de ceea ce se întâmplă]. Sunt excomunicați (ipso facto), ori de câte ori cooperează la acțiuni, intră în asociații și adoptă opinii asupra cărora au fost pronunțate anateme. Prin aceasta se vede că Dumnezeu ratifică decretele, ordinele și interdicțiile promulgate de către Capul Bisericii, și că le menține în vigoare, cu toate că oamenii le ignoră, le resping, sau le iau în derâdere.

Am văzut și relațiile dintre cei doi Papi … am văzut consecințele atât de teribile ale acestei false biserici. Am văzut-o crescând în mărime; la Roma veneau tot soiul de eretici. Clerul local ajunse să fie căldicel, și am văzut o mare întunecime … Am avut încă o viziune despre marea tribulație. Îmi pare că membrilor clerului li s-a cerut să facă o concesie, pe care nu o puteau face. Am văzut mulți preoți mai bătrâni, mai ales pe unul, care plângea cu amar. Câțiva preoți mai tineri plângeau și ei. Însă alții, printre care și cei căldicei, făcură imediat tot ceea ce li se ceruse. Era ca și cum oamenii se separau în două tabere.

Am văzut cum mulți pastori se lăsară seduși de idei periculoase pentru Biserică. Aceștia construiau o Biserică mare, stranie și extravagantă. Toți trebuiau primiți în ea, pentru a fi uniți și a se bucura de drepturi egale: evanghelici, catolici, secte de toate felurile. Așa urma să arate noua Biserică … Însă Dumnezeu avea alte planuri … Am văzut din nou acea biserică nouă și ciudată, pe care încercau să o construiască. Nu avea nimic sfânt în ea … Oamenii frământau pâine în cripta de la subsolul ei … dar ea nu dospea, și nici nu primeau Trupul Domnului nostru, ci doar pâine. Cei care căzuseră în eroare, dar nu din vina lor, și care tânjeau cu evlavie și ardoare după Trupul lui Isus, primeau consolări spirituale, dar nu prin împărtășania lor. … Am văzut lucruri deplorabile: jucau jocuri de noroc, beau și vorbeau în biserică; de asemenea, le făceau curte femeilor. Se comiteau acolo tot felul de abominații. Preoții permiteau orice și celebrau Sfânta Liturghie cu multă lipsă de respect. Am văzut că o mică parte dintre ei își păstraseră încă sfințenia.

  • RL

    Ati putea sa ne furnizati detalii privitoare la sursele pentru textele Fericitei Anna Katharina Emmerich? Cu multumiri, R.L.

    • O simplă căutare pe google va revela nenumărate fragmente din profețiile Fericitei Anna Katharina.

      După cum spuneam, Pr. Schmöger a adunat cele mai relevante profeții ale Fericitei Anna Katharina într-o lucrare în două volume – “Viața și revelațiile Annei Katharina Emmerich” – publicată inițial în 1867-70. Episcopul de Limburg de la acea vreme, E.S. Peter Joseph, certifică faptul că manuscrisul nu conține nimic contrar învățăturilor Bisericii Catolice și că este folositor credinței.

      Nu am cunoștință despre existența vreunei traduceri în limba română a cărții Pr. Schmöger. Ultima ediție în limba engleză a cărții a apărut la TAN Books în 1976:

      The Life and Revelations of Anne Catherine Emmerich
      — by the Very Reverend Carl E. Schmöger, C.SS.R.
      Tan Books and Publishers, Inc.
      1976
      ISBN 0-89555-061-X

      În contextul prezentului articol, paginile 85, 282, 283, 296, 298, 310, 331 și 353 din ediția mai sus menționată merită o atenție deosebită.

      • RL

        Multumesc mult pentru trimiterile bibliografice. Si, daca nu va cer prea mult, v-as ruga sa adaugati detaliile bibliografice ori de cate ori furnizati asemenea texte. Personal, chiar sunt interesat sa-mi alcatuiesc o biblioteca completa. In Jesu et Maria, R.L.

        • Cu mare plăcere!
          Și, pentru ca lista bibliografică să fie completă:

          The Dolorous Passion of Our Lord Jesus Christ: From the Visions of Anne Cathernine Emmerich
          TAN Books, 2009
          ISBN: 9780895552105

          (în treacăt fie spus, aceasta este una dintre cele două surse – prima fiind, evident, Sfânta Scriptură – care au stat la baza scenariului filmului lui Mel Gibson, The Passion of the Christ)

          The Life of the Blessed Virgin Mary: From the Visions of Ven. Anne Catherine Emmerich
          TAN Books, 2009
          ISBN: 9780895550484

  • John

    cat de prezenta pare sa fie aceasta profetie in zilele noastre. Si noi, noi catolicii, care il iubim pe D-zeu si nu acceptam compromisuri, ce facem?

    • Rămânem catolici cu orice preț și continuăm să refuzăm compromisurile.

  • WB

    Noi, … care noi ?
    Unii care sunt doar pe hârtie catolici, alții doar duminica, alții doar de paști și/sau de crăciun, …
    fac compromisuri și forțează biserica sa le accepte fiindcă “s-au schimbat vremurile” – ce știa Mama sau Bunica despre Credință numai e la moda …

    Adevărații catolici au devenit o specie rara pe aceasta planeta … și nimeni de pe pământ nu o protejează de la extincție. Dacă nu luptăm pentru supraviețuirea credinței ACUM, nimeni nu va lupta în locul nostru.

    Cine mai învață credința catolica în ziua de azi ? … la noi în țară
    – Școala ? – e sub controlul statului, politicienilor,…
    – Biserica, persoanele consacrate ? (preoți, călugărite,…) – sunt prea puțini care chiar fac ceva consecvent și de durată
    – Familiile ? – cunosc câteva puține (le pot număra pe o mână) care se educă și învață credința cum trebuie.

    cat despre profețiile Fericitei Anna Katharina Emmerich – trăim vremurile de pe urmă … așteptăm a doua venire a Mântuitorului !

    CE FACEM ?
    Facem ce făceau fecioarele … (http://www.deiverbum.ro/cat/matei/25/1-13/)

    #Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul! #

    • Din păcate, situația pe care o descrieți nu este nici nouă, nici specifică României, ea putând fi întâlnită aproape peste tot în lume. “Apostazia tăcută” a ajuns, cu ani în urmă, până și la urechile lui Ioan Paul “cel Mare” (Ecclesia in Europa, 28 iunie 2003).
      Evident, argumentul cum că credința ar fi ceva învechit și lipsit de relevanță nu stă în picioare. În realitate, acesta nu este decât un pseudo-argument de sorginte modernistă/evoluționistă, lipsit de cea mai elementară logică, care pune semnul egalității între “nou” (un atribut pur cronologic, fără valoare intrinsecă) și “bun”.
      Dumnezeu fiind imutabil, adevărul credinței nu se poate schimba.
      Tragedia prin care trecem în prezent are în bună măsură de-a face cu faptul că nu puțini sunt ierarhii și preoții (NB: anumiți indivizi – ierarhi și preoți – și nu Biserica Catolică, Trupul Mistic al lui Cristos!) care, în ultimii 50 de ani, în loc să propovăduiască credința catolică în toată integritatea și puritatea ei, vehiculează idei contrare acesteia. Lucrurile au degenerat într-o asemenea măsură, încât compromisurile de care pomeneați să ajungă să fie propuse nu numai de către “catolicii pe hârtie”, ci chiar de către înalți prelați – v. Relatio post disceptationem din 13 octombrie a.c., cel mai rușinos document din istoria Bisericii.
      Deși nu știm “nici ziua, nici ceasul”, este cert că perioada istorică prin care trecem este una extrem de neobișnuită și de periculoasă. Să continuăm să veghem până la capăt! Și să nu uităm că “toate conlucrează spre bine[le] celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor care sunt chemați după planul lui.” (Romani 8:28)

      • WB

        cu # …– Biserica, pers… # ma refeream la cea de la noi din tara … scuze dacă s-a înțeles greșit …

        Trebuie sa ne rugam pentru toți din Biserica, … cei care o conduc, mai ales pentru Sfântul Părinte Papa Francisc.
        Trăim vremuri grele de încercare – doar cine e cu adevărat vrednic va putea rezista.

        UIOGD

        • Da, suntem datori să ne rugăm pentru Sfântul Părinte, pentru tot clerul, pentru toți credincioșii și pentru cât mai multe convertiri la singura credință adevărată.
          Ad Jesum per Mariam!

          • deo

            Cu respect va intreb: termenul ”convertire” nu este mai corect decat termenul ”conversie” ?

          • Da, aveți dreptate … “convertire” este termenul corect. Scuze pentru eroare, care a fost între timp rectificată.

%d bloggers like this: