Ce se întâmplă când Sfânta Împărtășanie este distribuită în mână?

NewImage

Un eseu de Miguel Ángel Yáñez, via The Remnant:

Împărtășania în mână: Sângele Lui, împrăștiat pe podea

”Dacă neagă cineva că venerabilul sacrament al Euharistiei conține întregul Christos, sub fiecare formă și în fiecare parte a fiecărei forme, atunci când [părțile] sunt separate, să fie anatema.” … Conciliul de la Trento

Am urmărit discuțiile pe tema “Împărtășaniei în mână”. De fiecare dată, remarc un set de argumente pe care laicii și clerul le prezintă adesea, dintre care unele justifică recepția Sfintei Împărtășanii în mână, altele administrarea ei, care arată că, în pofida bunelor lor intenții, ei nu înțeleg adevărata natură a problemei.

Dragi laici, trebuie să încetăm să mai gândim astfel: ce îmi place mie, ce nu mă deranjează pe mine, ceea ce cred eu că este normal, ceea ce am citit eu despre ceea ce a zis sau a făcut cineva în vremuri de demult … adică, eu, eu și iarăși eu.

Dragi preoți, care doriți să distribuiți Împărtășania în mână și, de asemenea, cei care nu doriți s-o faceți, dar o faceți totuși, trebuie să încetați să mai argumentați astfel: eu prefer să distribui Împărtășania în mână, eu cred că, mai presus de toate, trebuie să fiu ascultător, eu nu vreau să am probleme, eu nu consider că acesta este un lucru grav, nu eu sunt cel care ia această decizie, eu cred că dacă atât Papa, cât și episcopul meu fac acest lucru, atunci trebuie să fac și eu la fel … adică, eu, eu și iarăși eu.

Nu, dragi laici și preoți, aceasta este o perspectivă complet greșită. Problema nu ține de voi, de ceea ce credeți sau nu credeți voi, de consecințele pe care trebuie să le suportați voi, dacă nu distribuiți în mână Împărtășania, de ceea ce vi s-ar putea reproșa, de ceea ce fac mulți, sau puțini, și nici măcar de ceea ce face Papa sau episcopul. Nu, nu, și iarăși nu. Mă opresc aici, și declar răspicat:

Problema nu este ceea ce vi se întâmplă vouă – problema este ceea ce i se întâmplă Lui!

Punctul vostru de vedere nu are nicio importanță, și nici motivul ipotetic pe care l-ați putea sau nu avea; nici bunele voastre intenții, nici dorința voastră de a fi ascultători; toate aceste argumente se năruie sub propria lor greutate, atunci când sunt privite din perspectiva Lui, și nu din perspectiva voastră.

Ce problemă are El cu Împărtășania în mână?

Conciliul de la Trento a definit dogmatic că fiecare particulă a Sfintei Ostii este Iisus Christos în Trup, Sânge, Suflet și Dumnezeire.

Din acest motiv, chiar și când cea mai mică particulă cade pe jos, este exact ca și cum ar cădea pe jos întreaga Ostie.

Iar dacă cad pe jos particule, dogma credinței ne învață că ele sunt același Iisus Christos, Trupul și Sângele Lui, care zac acum pe podea.

De aceea, dacă călcăm pe una dintre aceste particule, Îl călcăm în picioare pe Iisus Christos. Da, dați-mi voie să mă repet: Îl călcăm în picioare pe Iisus Christos. Și facem acest lucru din propria noastră culpă, de bunăvoie, și nu din cauza unui accident incontrolabil.

Dacă am contempla doar preț de o clipă scena dantescă care se derulează în bisericile noastre, ne-am îngrozi. Fantastica ilustrație a lui Rodrigo Garcia1 este doar o întrezărire. Vi se pare bădăran? Aceasta este exact ceea ce se întâmplă, dar noi nu vedem.

Este ușor de înțeles Iubirea care este Euharistia, în care Iisus Se arată a fi cel mai fragil, în care Își asumă riscul de a fi călcat în picioare cu nerușinare, o Patimă tăcută și invizibilă, dar nu și mai puțin crudă. Și este ușor de înțeles respectul și grija la care suntem absolut obligați, fără a avea vreo scuză, să-L tratăm pe Iisus Cel Euharistic în starea Lui de fragilitate și vulnerabilitate voluntară, fără de care noi nu valorăm nimic. Obligația noastră sacră este să-L apărăm de orice și de oricine, chiar și cu prețul onoarei și poziției noastre.

Unii ar putea spune că exagerez, dar, într-adevăr, se pot oricând desprinde particule, într-o formă sau alta; și fapt este că nu avem, ca oameni, posibilitatea de a controla o microparticulă care ne trece, neobservată, prin fața ochilor. Dar este ceva cu totul diferit să afirmi că ea a căzut din vina noastră, datorită neglijenței, datorită lașității noastre, etc. Este adevărat că se poate întâmpla acest lucru și atunci când primim Împărtășania în genunchi, dacă nu se folosește discul – o altă răspundere a preotului – dar această posibilitate este infinitezimală, în comparație cu situația în care Ostia este supusă la fricțiunea produsă de contactul cu mâinile.

În multele rânduri în care am stat să observ, trebuie să mărturisesc că niciodată nu am văzut – cu toate că trebuie să fi fost și cineva care, fără știrea mea, să fi văzut, adică, excepția – ca măcar un singur comunicant care a primit Împărtășania în mână să fi încercat să îndepărteze particulele care i-ar fi putut rămâne în palmă. Simplul gest de a pune Ostia în mână, și de a o introduce în gură pentru a te împărtăși, are drept rezultat o dezagregare inevitabilă. În practică, aceasta înseamnă sute de particule profanate și călcate în picioare, din vina noastră.

Toate acestea ajung să fie încă și mai dureroase, când ne gândim cât de activ este promovată această practică, când până și cei care primesc prima Sfântă Împărtășanie sunt siliți să o primească în mână, așa cum s-a întâmplat în parohia din orășelul meu, cu cunoștința, tăcerea și pasivitatea deplină a Arhiepiscopului de Sevilla.2

Niciun preot nu este obligat să distribuie Sfânta Împărtășanie în mână, și aceeași legislație canonică care susține acest lucru3 îi permite preotului să ia decizia să nu o distribuie, în cazul în care există riscul unei profanări. Dar poate că nu există niciun risc de profanare, atunci când Iisus Christos cade pe jos și ar putea fi călcat în picioare? Poate că această practică nu prezintă niciun risc de profanare a Sfintei Ostii, așa cum s-a văzut recent la Pamplona? Dragă preote care, cu bună credință, ai distribuit în mână Împărtășania, privește această ilustrație, meditează asupra ei, și spune-mi: Crezi sincer că este ceva inofensiv să distribui Împărtășania în mână, fie și numai unei singure persoane?

Nimeni, repet, nimeni nu trebuie să riște ca Trupul lui Christos să fie călcat în picioare și desacrat, iar tocmai asta este ceea ce se întâmplă când Împărtășania este distribuită, fie și numai o singură dată, în mână. S-ar putea oare face o lege care să oblige un copil să-și expună mama la posibilitatea de a fi călcată în picioare, abuzată, sau violată? Și chiar dacă ar exista o asemenea lege, cine dintre cei cu un minimum de bun simț ar putea susține că această persoană are obligația morală să respecte această lege? … și încă atunci când este vorba de Iisus Christos, Domnul și Creatorul nostru.

Nu mă îndoiesc că cei mai mulți dintre voi, care distribuiți sau primiți Împărtășania în mână, nu aveți această intenție, pentru că continuați să priviți lucrurile din perspectiva voastră, cea a lui ”eu, eu, eu”. Opriți-vă preț de o clipă, reflectați, și priviți problema din punctul Lui de vedere, călcat în picioare sau profanat de indezirabili, în Biserica plină de șiroaiele Sângelui Domnului nostru, și sunt sigur că nu veți mai distribui sau primi vreodată Împărtășania în felul acesta.

Mii de martiri și-au jertfit viața pentru că au refuzat să profaneze o icoană, o carte sfântă … oare voi veți tolera ca Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea aceluiași Iisus Christos să fie profanate și călcate în picioare sub ochii voștri?

Mi-aș da mai degrabă viața, decât să Îl scap pe jos pe Domnul nostru, din vina mea.

  1. Ilustrație de Rodrigo Garcia pentru Adelante la Fe – The Remnant ↩︎
  2. I-am raportat personal Arhiepiscopului de Sevilla, Monsignorul Asejo, că copiii au fost obligați să primească prima Sfântă Împărtășanie în mână și stând în picioare. Mi-a răspuns “Nu pot face nimic”. Bieții copii au fost folosiți și manipulați de cei care vor să demoleze Credința, care nu ar trebui să uite niciodată cuvintele severe ale Domnului nostru despre cei care îi manipulează pe cei mici: “mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării”. (Matei 18:6). ↩︎
  3. “În cazul unui pericol de profanare, Împărtășania nu trebuie să le fie distribuită credincioșilor în mână”. (Redemptionis Sacramentum, 92) ↩︎
%d bloggers like this: