Mesajul cu tâlc al lui Benedict al XVI-lea către participanții la funeraliile Cardinalului Joachim Meisner

NewImage

Cardinalul Joachim Meisner, Arhiepiscop emerit de Köln și unul dintre cei patru semnatari ai Dubiilor adresate Papei Francisc, a încetat din viață la 5 iulie 2017. Requiescat in pace!

Funeraliile Eminenței Sale au avut loc la 15 iulie în Domul din Köln. Sfânta Liturghie a fost celebrată de către actualul Arhiepiscop al locului, Cardinalul Rainer Maria Woelki. Predica a fost ținută de Cardinalul Peter Erdö, iar Nunțiul Apostolic în Germania, Arhiepiscopul Nicola Eterovic, a dat citire unui mesaj din partea Papei Francisc.

Evenimentul nu a fost lipsit de surprize. Benedict al XVI-lea le-a adresat celor prezenți un mesaj, citit, după distribuirea Sfintei Împărtășanii, de către Arhiepiscopul Georg Gänswein – care ocupă dubla funcție de secretar personal al fostului Suveran Pontif și cea de Prefect al Gospodăriei Papale a lui Francisc.

Judecând după numeroasele reacții din mediile sociale, mesajul a făcut valuri în lumea catolică, mai ales datorită următorului pasaj, în care Benedict al XVI-lea pare să facă aluzie la crâncena criză prin care trece în prezent Biserica: ”Dar și mai mult m-a mișcat faptul că, în această perioadă finală a vieții sale, a învățat să se detașeze și a trăit din ce în ce mai mult susținut de convingerea lăuntrică că Domnul nu-Și abandonează Biserica, nici chiar atunci când, uneori, Corabia pare să se fi umplut de apă într-o asemenea măsură încât să fie aproape pe punctul de a se scufunda”.

Reproducem mai jos, în traducere proprie din limba germană, textul integral al mesajului lui Benedict al XVI-lea:


În aceste clipe, în care Biserica Köln-ului și credincioșii de hăt departe își iau rămas bun de la Cardinalul Joachim Meisner, sunt și eu alături de dumneavoastră, în inimă și în gând și, de aceea, dau cu plăcere curs dorinței Cardinalului Woelki de a vă adresa un cuvânt de pomenire.

Miercurea trecută, când mi s-a comunicat telefonic vestea morții Cardinalului Meisner, mai întâi nu mi-a venit să cred. Vorbiserăm la telefon în ziua precedentă. În vocea sa se putea percepe gratitudinea pentru că se afla în vacanță, după ce, duminica precedentă (25 iunie), luase parte, în Vilnius, la beatificarea Episcopului Teofilius Matulionis. Iubirea sa pentru bisericile din țările răsăritene vecine, care au suferit de pe urma persecuției comuniste, precum și gratitudinea sa pentru perseverența lor în suferință din acea epocă, l-a marcat pentru tot restul vieții. Așadar, nu este întâmplător faptul că ultima sa vizită i-a făcut-o unui mărturisitor al Credinței de pe acele meleaguri.

Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit în ultimele mele convorbiri cu Cardinalul plecat la Domnul a fost serenitatea sa detașată, bucuria sa lăuntrică și încrederea la care ajunsese. Cunoaștem faptul că lui, păstorului și duhovnicului plin de pasiune, i-a venit greu să se despartă de oficiul său, și asta într-o perioadă în care Biserica are nevoie extrem de urgentă de păstori convingători, care să se opună dictaturii spiritului vremurilor și care să trăiască și să gândească Credința într-un mod decisiv. Dar încă și mai mult m-a mișcat faptul că, în această perioadă finală a vieții sale, a învățat să se detașeze și a trăit din ce în ce mai mult susținut de convingerea interioară că Domnul nu-Și abandonează niciodată Biserica, nici chiar atunci când, uneori, Corabia pare să se fi umplut de apă într-o asemenea măsură încât să fie aproape pe punctul de a se scufunda.

Două lucruri l-au bucurat și i-au dat tot mai multă încredere.

  • Primul: mi-a povestit adesea că l-a umplut de bucurie, în sacramentul penitenței, să vadă că tinerii, mai ales bărbații tineri, trăiesc experiența iertării – acest dar de a fi descoperit adevărata viață, pe care numai Dumnezeu li-l poate da.
  • Al doilea lucru, care l-a mișcat și l-a bucurat întotdeauna, a fost răspândirea nezgomotoasă a Adorației Euharistice. Acesta a reprezentat pentru el un punct esențial la Ziua Mondială a Tineretului desfășurată la Köln – să aibă loc Adorația Euharistică, o liniște în care doar Domnul să le vorbească inimilor. Unii experți în pastorație și liturghie erau de părere că, dată fiind mulțimea enormă a participanților, o astfel de contemplație în tăcere a Domnului nu poate fi înfăptuită. Unii au fost chiar de părere că Adorația Euharistică ar fi desuetă, căci Domnul este primit în Pâinea Euharistică și nu trebuie contemplat. Dar faptul că nu putem mânca această Pâine ca pe orice alt aliment, și că a-L “primi” pe Domnul în Sacramentul Euharistiei implică toate dimensiunile existenței noastre – că “recepția” trebuie să însemne adorație, a ajuns între timp să fie din nou un lucru foarte clar. Astfel, vremea petrecută în Adorație Euharistică la Ziua Mondială a Tineretului a ajuns să fie un eveniment lăuntric, ceva de neuitat, și asta nu doar pentru Cardinal[ul Meisner]. Acest moment i-a fost, de atunci încolo, întotdeauna prezent lăuntric, și a reprezentat pentru el o mare lumină.

Neprezentându-se în ultima dimineață a vieții sale la Sfânta Liturghie, Cardinalul Meisner a fost găsit mort în camera sa. Breviarul îi căzuse din mână: murise rugându-se, cu privirea ațintită la Domnul, în conversație cu Domnul. Modul în care a murit, care i-a fost dăruit, ne arată, încă o dată, modul în care a trăit: cu privirea ațintită la Domnul și în conversație cu El. Așadar, putem încredința sufletul lui, cu încredere, bunătății Domnului. Doamne, Îți mulțumim pentru mărturia robului Tău Joachim. Fă ca el să fie un mijlocitor pentru Biserica Köln-ului și pentru cea de pe întreg cuprinsul lumii! Requiescat in pace!

semnat: Benedict al XVI-lea

Surse: 1, 2.

%d bloggers like this: